Se consideră că taxele au, în general, un efect negativ asupra creșterii economice, deoarece acționează ca un descurajator asupra a ceea ce este impozitat - impozitele corporative reduc investițiile în afaceri, iar impozitele indirecte, precum TVA, reduc consumul. În plus, taxele scot bani din economie, reducând cererea din sectorul privat și scad PIB-ul. Totuși, o politică fiscală echilibrată, bazată pe obiective bine fixate și instrumente bine calculate, duce la creștere economică.
Acest lucru ar putea fi realizat prin trecerea de la impozitele directe la cele indirecte, care sunt asociate cu o creștere economică mai mare, chiar dacă se discută intens modul în care această trecere ar putea afecta capitalul personal. Respectiv, o creș- tere a ratei impozitului pe profit duce la o scădere a PIB-ului, o scădere a capitalului de producție și, implicit, la deteriorarea circumstanțelor economice pe termen lung. Totodată, se constată că acest impozit este gândit cu un număr mare de prevederi care creează avantaje fiscale pentru activități specifice (de exemplu, parcurile IT în Moldova sau regimul impozitului pe profit din ZEL), de obicei, atrăgând resurse din sectoarele în care acestea pot contribui cel mai mult la creșterea economică. Pe de altă parte, o creștere a impozitelor indirecte (cum ar fi TVA) nu afectează PIB-ul la fel de grav ca majorarea impozitului pe profit, dar îl afectează mai mult decât majorarea impozitului pe veni-tul personal. Este vorba de impozitul imobiliar, pe creșterea de capital și taxa pe lux. Acestea sunt relativ bune pentru creșterea economică, deoarece transferă unele investiții din locuințe către investiții cu randament mai ridicat.
Creșterea economică poate fi accelerată și prin introducerea stimulentelor fiscale, cruciale pentru atragerea investițiilor străine. De fapt, politica de impozitare a companiilor și, în special, stimulentele fiscale temporare par a fi instrumente mai eficiente pentru depășirea recesiunilor ciclice decât cele alternative, cum ar fi politica monetară. Aceasta nu pare să genereze variații contraciclice semnificative din punct de vedere economic al ratelor reale de finanțare pentru întreprinderi. Efectele pe termen lung ale politicilor fiscale depind astfel nu numai de efectele de stimulare, ci și de efectele lor macro-bugetare. În final, impactul economic al modificărilor impozitelor asupra creșterii economice, măsurat ca modificare a PIB-ului real sau a componentelor PIB-ului, cum ar fi consumul și investițiile, sunt greu de estimat.
Cu toate acestea, luarea în considerare a viitoarelor reduceri sau creșteri ale impozitelor ar trebui să țină cont de perspectiva macroeconomică generală și de opțiunile alternative pentru realizarea creșterii economice și sustenabilitatea datoriei publice oferite de puterea în creșterea factorilor keynesieni, inclusiv stimularea cererii agregate și a investițiilor publice.
